Dupa un Craciun superb petrecut impreuna,cei doi au decis sa ramana un timp la Galati, in casa Danei,sa se pregateasca pentru Anul Nou intrucat nici Razvan nu mai avea proiecte ca sa plece la Iasi inapoi. Dupa lungi discutii, au ajuns la concluzia ca ar avea parte de un Revelion foarte frumos daca ar merge in alt oras,iar orasul potrivit li s-a parut a fi Sibiu. Un loc deosebit in cadrul tarii, un oras cu semnificatii aparte.. un oras in care cei doi au petrecut trecerea duioasa de la un an la altul, trecere care urma sa ii mentina tot anul asa.
Spectacolele de pe scena alpina sunt de cele mai multe ori calme,odihnitoare, ai putea spune chiar poetice. Alteori ,insa, ele devin amenintatoare,terifiante, chiar cu unele secvente dramatice pentru cei doi “spectatori” datorita aparitiei avalanselor sau furtunilor. Din fericire cei doi au avut parte de un spectacol poetic,in care patura alba si pufoasa de zapada ii gazduia in imensitatea ei,presarandu-le in suflet amintiri de pret, amintiri ce nu vor fi furate de nimeni.
Anul Nou i-a intampinat in timp ce-si rosteau primul “Te iubesc” . Frumos inceput de an, plin de iubire si de dorinta de a fi totul perfect in viitor.Ultimele luni de iarna le-au petrecut in oras,iar Razvan se angajase temporar in oras pentru a fi cat mai aproape de Dana.
In curata si monotona viata a Danei, soarele a avut grija sa raspandeasca intr-o clipa razele arzatoare ale iubirii,unde florile care infloreau odata cu venirea primaverii reprezentau gandurile ei ,iar bataile inimii transmiteau mintii caldura lor roditoare si topeau ideile intr-o vaga dorinta.Primavara aducea odata cu ea o nevinovata melancolie si o suava bucurie care ii inconjura pe cei doi indragostiti. Asa cum copii surad cand incep sa vada, asa suradea si Danutza cand a intrevazut iubirea . Daca lumina este prima iubire a vietii,oare iubirea nu este lumina inimii?
Intr-o zi agitate de luni, Razvan se intoarce la noua lui casa,cu o expresie a fetei invadata de tristete.Ingrijorata , Dana se apropie de el :
- Ce ai patit?De ce esti atat de trist?
- Dana..am o veste foarte proasta..
- Razvane..spune-mi mai repede,ma sperii,sopti fata cu o frica in suflet,nestiind cat de grava putea fi problema despre care vorbea iubitul ei.
- Am primit azi un telefon neasteptat de la colegii mei de la Iasi si ma anuntau ca trebuie sa ma prezint maine in oras pentru ca au primit un proiect care o sa ne aduca multi bani,dar e de asemenea nevoie si de multa munca.Asa ca au nevoie si de mine,cu cat mai multi cu atat il termina mai repede.
Pe chipul Danei se asternu un sentiment puternic de ingrijorare.
- Si cat trebuie sa stai acolo ? Termini in cateva zile, nu-i asa? Il intreba desi.nici ea nu credea ca totul va dura asa putin.
- Din pacate,frumoasa mea Dana,trebuie sa plec pentru minim o luna.Dar sa nu iti fie teama,vom vorbi la telefon,nu se va pierde legatura.
- Bine…raspunse Dana suspinand.
Ii era teama ca paradisul ii va fi distrus..ii era teama ca se va implini proverbul “ochii care nu se vad se uita “.In acel moment,Razvan ii spuse ceea ce o linisti intru-totul.
- Stai linistita,ochii care nu se vad,nu se uita!
Ochii care nu se vad se iubesc mai mult, secunda cu secunda!