Si’a trecut…

           … prima luna de toamna.

        S-a dus precum gandurile zburate pentru o secunda prin diferite locatii … si cand a trecut ? Nu stiu.Totul s-a intamplat atat de repede.. atatea minute,milisecunde  si totusi au fost clipe de neuitat alaturi de ei.

       

Toamna , cu melancoliile ei, ne-a invaluit si ne-a purtat pe covorul regal al frunzelor,diferite prin culorile lor in special,simbolizand stari ale diferitelor persoane ,dar am fost in aceasta plimbare acompaniati de o ciudata caldura existenta in aceasta luna a lui septembrie,initial rece.Probabil sufletele erau prea calde, ramase de asta vara , incat au simtit nevoia sa emane caldura imprejur..pentru ultima data pe anul acesta.

Vorbe spuse prea repede,vorbe negandite,vorbe pe care le regretam sau nu ,cuvinte care ne definesc, cuvinte care am fi vrut sa le spunem,cuvinte nespuse dar care si’au exteriorizat intelesul..doar atat pentru o luna..

E suficient..