E darnica in mod normal, Natura iese din banal Te asteapta la orice colt Sa-ti mai propuna un negot. Vrei sa castigi eforia toamnei? Desi , in schimb,,ti-ar lua ce nu vrei, Te urmareste captivata de durere Dar o lasi in urma , mergand spre placere, Sufla la urechea stanga fericire Te prinde in jocul numit iubire, Presupune ca iti da ce ai visat, Dar ea n-are idee ce-ti doresti cu adevarat.
Doar o imbratisare ai vrea sa ii dai
Sa ii multumesti ca te-a dus ,partial,in rai
Dar eziti,ea te priveste ciudat
Prin ochii ei umezi,zaresti un oftat.
De ce nu e senina,ca la inceput ?
Sunt oare vinovata?Ce sa ii fi facut ?
Plange..si inspira raceala
Vantul ma impinge sa plec,spre alta toamna.
Am vrut sa ii ofer apoi
Ceva la schimb, sperand ca o voi
Inveseli putin ,si ea
Va reveni la fericire,unde era.
A ramas pe banca udata
De propriile lacrimi insangerata,
Greu de crezut ca nu cerea nimic ,
Pe cadoul daruit.
Don't wait for the PERFECT moment... 
hmm frumoasa poezie…dar nu te-ai plictisit de poezii ? o.O
Ar trebui sa faci si tu niste texte 😕 …hmm ceva de genul “Daca eram bruneta” sau “Daca as fi pentru o zi profesoara” chestii din astea simpatice ^^ …poeziile astea sunt prea complicate si nu orişicine poate sa inteleaga mesajul transmis de ele :).
biine :”> o sa fac si text in curand :>
si prima data..tot tu m’ai pus sa fac texte 😀 ,desi nu prea sunt eu mare scriitoare de texte si nu stiu cat de reusite vor fi..