Ramasite de dor

 

Lumina ferestrei m-a orbit
Eram atat de fericit
Ma simteam ,in sfarsit, iubit.
 
Pe masa din bucatarie
Ceasca de cafea zacea in nestire
Asteptand un  semn de la mine.
 
Eram in culmea fericirii
Fiind prizonierul iubirii
Nestiind semnificatia amagirii.
 
Din neatentie am varsat,
Cafeaua peste ce-am fumat;
Imi doream doar sa visez vesnic in pat.
 
Un zambet galben m-a acablat
In momentul in care am sesizat
Ca tu nu mai erai de fapt.
 
O frica albastra mi-a intrat in suflet,
Nu stiam la ce sa ma astept
Crezand ca-i doar al fericirii defect.
 
Era ceva, in exces
Era ceva de neinteles
Sa fi fost al iubirii deces?
 
Langa ceasca goala de cafea
Inima abia-mi pulsa
Asteptand o veste,ceva.
 
Raman doar cu un dor
Al ecoului pasilor tai pe corridor,
A tot ceea ce insemna iubire… amor.