Se apropie…

Cine oare? Anul Nou! Scumpul de 2010 :))

Pe care il asteptam toti mai mult sau mai putin.

Suntem tristi ca n-am reusit sa facem tot ce ne-am propus pentru anul acesta,dar bucuria ca putem relua anumite lucruri si la anu’ ne invadeaza. Ne pare bine ca acest an a adus odata cu el multe cunostinte noi,prieteni care au devenit chiar foarte buni sau prieteni cu care am reluat legaturile pierdute in timp , dar de asemenea ne-am fi dorit ca pe unii sa nu-i fi cunoscut .. exista in orice bucurii si regrete ..dar fara regret nu am sti ce e corect si bun.

Trebuie sa intram optimisti in noul an , sa ne ambitionam sa avem mai multe reusite,dar sa ne dorim sanatate,fericire si iubire in jurul nostru intrucat acestea sunt ingredientele principale pentru o viata cu adevarat frumoasa.

Probabil anul acesta nu voi mai scrie niciun post , nu prea mai am timp ..incep sa intru in criza :)) ..so ..va urez la toti un calduros La multi ani de pe acum si sa intrati in noul an bucurosi,alaturi de prietenii cei mai buni si persoana iubita :X

Partea a V-a : Craciun fericit..pan la urma

Dezamagita ca nu a reusit sa faca surpriza dorita , Dana se informa de urmatorul tren care avea sa plece spre Galati. Mai avea de asteptat doua ore si se hotara sa viziteze putin Iasiul,de care ii era atata dor. Merse in parcul Copou,desi nu era o vreme intocmai potrivita pentru plimbari in parc,intrucat era frig si ningea,dar macar era o solutie pentru a risipi timpul pana avea sa plece acasa.

Razvan era,de asemenea, suparat. Cat de mare a putut fi coincidenta ca si ea sa plece spre el, ca si ei sa ii fie dor la fel de mult de el ,cum ii era lui de ea. Desi in adancul sufletului se bucura . Se gandea : “ Daca a fost in stare sa plece dupa mine la Iasi, intr-un oras aproape necunoscut, inseamna ca ii pasa de mine,mai ales ca a tinut minte si ca imi serbez ziua de nastere luna asta . Cred ca ar fi o idee buna sa ii fac o surpriza si mai mare decat ar fi fost aceea a venirii mele aici “  .

Orele se pierdura,trenul Danei se zari in gara,iar ea se urca in tren,unde ramase ca o statuie pe toata durata calatoriei spre casa…nestiind ce avea sa gaseasca acasa,ce surpriza placuta care avea sa ii redea zambetul pe care il avea cand please de acasa.

Ajunse in oras,iar pe poteca care ducea la casa ei, Razvan ii simti durerea din suflet a Danei , care o emana prin pasii apasati pe care ii facea ,prin modul trist in care isi plimba privirea pe alee. Dana ramase uluita. In fata usii,Razvan inca o astepta,nu plecase din oras.

–   Buna Razvan. Dar cum de n-ai plecat inapoi la Iasi dupa ce am vorbit la telefon?

–   Buna Danutza ( nu o mai alintase pana acum in niciun fel,dar acu ceva il indemna sa o faca ) . N-am vrut sa plec pentru ca imi doream prea mult sa petrec sarbatoarea Craciunului cu tine asa ca am decis sa te astept. Stiam ca te vei intoarce la Galati dupa ce vorbisem la telefon, si am fost prin oras ca sa nu stau sa inghet in fata casei tale cateva ore. Uite ..ti-am luat un cadou. Sper sa iti placa.

Ii cumparase un lantisor de argint,cu initiala ei. Dana,de emotie,lasa sa ii curga o lacrima pe obraz.Chiar nu se astepta la un cadou din partea lui.

–   Multumesc. Foarte frumos din partea ta. Sa iti dau si eu cadoul care ti-l luasem de ziua ta, care am pierdut-o din pacate.Dar ce ai in cutia aceasta atat de mare?

–   Am fost la o cofetarie si am dat comanda de un tort. Am vrut totusi sa imi serbez si ziua de nastere cu tine,daca doresti.

–   Da,desigur.Hai sa intram in casa mai bine,ca am stat suficient in mijlocul aleii , nu crezi? rase Dana.

–   Da, iar tortul asta chiar incepuse sa devina cam greu si nu stiu cat mai rezistam sa il tin in mana.

Au intrat in casa.Arzand de nerabdare,Razvan se uita sa vada ce ii luase Dana.Ramase blocat : in punga se afla un ceas. Dana nu avea de unde sa stie,dar el isi dorea de mult timp un ceas ,iar modelul ii placea foarte mult. Dana era in bucatarie aranja masa ,iar Razvan veni la bucatarie,si ii urmari miscarile . fara sa o vada. Adora sa o priveasca,ar fi putut sta asa in usa neincetat. Mergand incet spre ea , o curpinse in brate. Dana se sperie putin si se intoarse spre el. O privi cateva clipe in ochi dupa care o saruta.Nu mai rezista sa se uite in continuare doar la acei ochi fara sa ii fure o sarutare. Iar Dana… il curpinse in brate si ii raspunse la sarut. In inima ei, acest moment s-ar fi putut intampla aproape de cand s-au cunoscut, de cand l-a lasat sa intre in casa pe “acest strain”.

–          Craciun fericit Danutza mea !

–          Craciun fericit Razvan !

La multi ani, Silvia !

La multi ani genyutzoo :X ai facut 18 ani ..in sfarsit ! prima din trio majora:> oricum tot varza noastra ramai :X te iubim mult..

si n’o sa uit frazele care incepeau cu un simplu ” monicaaa” ,cuvant urmat de o multime de emoticoane/sunete/fapte[ buf! :)) u know] >:D<

stim ca ne iubesti :

  • cand nu te lasam sa dormi
  • cand te batem la cap cu toatechichitzele noastre
  • cand te enervam…:-“
  • cand iti spunem ca “ti’a mai crescut un fir de par alb”:X
  • cand te facem varza..ca te prinzi greu de “faza” :))
  • cand..nu mai am inspiratie..da’ tu ma iubesti oricum :”>

ps : postul e scris pe 18.nush dc apare la data 17 ..ziua ei e pe 18

18 ani pe 18 dec :X

Partea a IV-a : Calatoria spontana

Îndreptându-se spre dormitor, Dana visa la următoarea întâlnire,încerca să îşi închipuie eventualele locuri în care cei doi s-ar putea întâlni, însă era în zadar.Erau din oraşe diferite.

Răzvan se urcase în tren şi privea pe geam întunecimea nopţii şi copacii care ,din când în când, spărgeau monotonia câmpului pe care îl zărea.Deşi erau doar rămăşiţe de clipe , momentele petrecute cu Dana  îi rămăsesera impregnate în suflet. Singurul lucru care şi-l dorea atunci ,nu era să ajungă acasa,ci să deruleze încă o dată acea noapte petrecută cu Dana. Şi-ar fi dorit să o întrebe mult mai multe, să se strecoare şi el în sufletul ei ,aşa cum reuşise ea să facă, să îi resprire sezualitatea cu care îşi plimba vorbele pe buze, să îi invadeze lumea, să îi aducă raze în viaţa ei.Simţea că o putea face fericită.

Clepsidra timpului continua să scurgă zilele ca apa unei cascade spumegânde ,iar sărbătorile se apropiau,lucru care ăi determina pe cei doi să se ocupe de pregătiri, de cadouri pentru cei dragi. Dar cui sî dăruiască? Ambii aveau la fel de puţini prieteni în oraş,prieteni în sensul de persoane care să merite un cadou.

Era Ajunul Crăciunului,iar Dana îşi aminti că ziua lui Răzvan fusese pe 23 şi îi cumpară şi lui un cadou. Se gândea să îl viziteze şi să îi înmâneze personal cadoul,deşi i-l făcea cu întârziere de o zi, astfel putea să revadă şi Iaşiul. După ce termină cumpărăturile,în jurul orei 14, merse acasă, lăsă bagajele, şi îşi îndreptă destinaţia spre gară,locul din care avea să ia trenul să ajungă la Răzvan. Conştientă fiind de gestul nebunesc,se urcă în tren,şi îl sună când fu aproape de Iaşi,pentru a afla zona în care locuieşte.

–          Alo?! Răzvan ..tu eşti?

–          Da,eu sunt.Dana eşti chiar tu ?

Dana se ruşină. Din moment ce îi ştia numele , înseamnă că nu o uitase,ceea ce însemna, de asemenea, că îi salvase numărul în telefon şi nu pierdu foaia pe care îi scrise ea numărul.

–          Da Răzvan,eu sunt.Te-am sunat să îţi urez un călduros ”La mulţi ani!”.Ştiu că a fost ieri aniversarea ta,dar am pierdut noţiunea timpului şi mi-am adus aminte târziu.Ştii.. sunt în gară în Iaşi.Venisem să îţi înmânez personal cadoul ,în încercarea de a mă revanşa pentru întarzierea cu urarea. Poţi să vii la gară ? Apoi putem face o plimbare prin oraş,cum mi-ai promis.

–          Dana…îmi pare rău să îţi spun ,dar nu sunt în oraş.

–          Of! Dar unde eşti? Ai avut iar un proiect în afara oraşului?

–          Nu.De fapt..sunt în Galaţi. Am vrut să vin din Ajun la tine şi să ne petrecem Crăciunul împreună,întrucât nici eu nu am prea mulţi prieteni în oraş,iar tu ..eşti o prietenă deosebită pentru mine.

–          Răzvane ,nu pot să cred! Ne-am gândit la acelaşi lucru..de a petrece o sărbătoare atât de importanta, cum e Crăciunul, împreună..iar drumurile ne-au adus tot la aceiaşi distanţă.

Cât de surprinzătoare poate fi viaţa! Cand se vor întâlni oare?

Egoism

Va ganditi doar la voi, doar la binele vostru..va pasa oare si de sentimentele celui de langa ? de sentimentele persoanei careia va destainuiti :)..

Asa arati cand te gandesti numai la tine 😀

Asa ca incepe sa te gandesti si la cei din jur daca aspiri la o infatisare mai frumoasa :)))

  • Nu se poate lua nimic de la capăt, nu mergem decât înainte, doar asupra viitorului putem interveni. Octavian Paler în Un om norocos
  • Singuratatea e singura tarfa care nu te invinuieste ca esti egoist.Octavian Paler in “Viata pe un peron”

Partea a III-a : Plecarea…şi revenirea

În pragul uşii,cu o lacrimă arzând pe obrazul ei, Dana îşi lua la revedere de la Răzvan.Se şimţea ca un fulg abia topit când ajunge pe sol. Simţea că el făcea parte din viaţa ei de ani buni, deşi îl cunoştea doar de câteva ore, de aceea vroia să rămână la ea în continuare,dar era imposibil şi trebuia să înfrunte realitatea : el pleacă. Aerul tremura, copacii animau natura cu ajutorul vântului care îi străbateau,iar printr-o spărtura a norilor,se întrezarea o urmă uşoară a soarelui care încerca sa răsară.

Răzvan îţi luă rămas bun, iar Dana îl urmări neîncetat până când îşi pierdu urma pe carare. Acum, era nevoită să revină la rutina ei zilnică,deşi pentru o zi,sau mai bine spus noapte,a existat o persoană care îi luminase lumea întunecată . Ar fi vrut sa îi lase şi ea numărul de telefon,întrucât timiditatea ei ar putea să o împiedice să facă primul pas şi să îl sune,dar era prea târziu pentru regrete.

Mergând pe stradă , spre spital,se uita spre cer ,care se remarca printr-o ceaţă albăstruie, care reuşea să scalde depărtările într-o blandeţe şi pace melancolică, cum era şi ea. Mergea fără destinaţie aproape.Nu se putea concentra la nimic.Se gândea doar că ar vrea să îl mai vadă o dată pe Răzvan. La spital,îşi făcea treaba excelent,astfel încât toţi doctorii erau mulţumiţi de ea,fiind foarte agilă, deşi foarte tânără. Îşi termină programul în jurul orei 15 şi aştepta autobuzul în staţie,privind curioasă printre trecătorii  ce umpleau strada,poate,poate îl va vedea pe băiatul de o seară înainte.

Pe la ora nouă,seara , Dana auzi o bătaie în uşă şi se duse entuziasmată să răspundă, crezând că ar putea fi Răzvan.

–          Bună ,Dana! Îmi poţi împrumuta în seara asta cartea ta de bucate? Am invitat câteva fete de la facultate la mine şi aş vrea să gătesc un meniu special.

–          Da,desigur,răspunse puţin amagită.

“Era o vecină…” oftă Dana , şi închise uşa în urma ei. În următoarele minute, avea să mai audă o bătaie in uşă.Deschisese uşa tristă,închipuindu-şi că e tot vecina. Dar nu …era Răzvan. Deodată un zâmbet îi invadă chipul şi rămase fără cuvinte.Simţi nevoia doar să îl imbrăţişeze puternic,dar ,dându-si seama după un moment că a făcut un gest nebunesc, îi dadu drumul şi se ruşină.

–          Dana..şi eu mă bucur să te revăd,dându-şi seama de fericirea resimţită de ea.Scuze că te deranjez, din nou,aşa târziu.Vroiam doar să îţi spun că am reuşit să termin azi tot ce aveam de facut şi că nu mai este necesar să stau în Galaţi.M-am gândit că ar fi frumos să vin să te anunţ şi să îţi mai mulţumesc o dată pentru că m-ai ajutat ieri.

Ştia că pe Dana s-ar putea să nu o intereseze dacă el a plecat de tot sau nu ,dar simţea nevoia să o mai vadă o dată ,să îi mai simtă răsuflarea aproape de sufletul lui,să îi mai vada ochii înca o dată…

–          Mă bucur mult pentru tine.Scuză-mi gestul de mai devreme,nu ştiu ce-a fost în capul meu. Uite..să îţi dau şi eu numărul de telefon,în caz că eu îl pierd pe al tău,că să putem să mai ţinem legătura..dacă doreşti desigur.

–          Bineînteles! răspunse mirat Răzvan.

Nu se aştepta să îi spună că ar vrea să menţină legătura. Aceste vorbe dezvăluiau faptul că Danei nu îi era indiferent Răzvan,iar el era încântat de acest lucru.

Cei doi se desparţiră de tot de data aceasta, dar măcar erau siguri că şansele unei reîntâlniri crescuseră.

De ce nu exista relatii stabile ?

De fiecare data cand vezi un baiat , o fata dragut/a simti cum iti iese inima din piept , te inrosesti , iti tremura picioarele , ai vrea sa-i sari in brate etc. La inceput persoana pe care o placi este foarte frumoasa, totul este perfect, orice defect pe care il are il consideri o calitate sau nici nu-l observi . Dupa un timp insa iti dai seama ca exista altii/altele mai frumosi/frumoase , ca el/ea S-A INVECHIT , ca te-ai obisnuit cu acea persoana incat uiti si ca exista. E ca si cum ti-ai lua un calculator : la inceput e cel mai performant , dar dupa un timp apar alte computere mult mai bune .

Bineinteles ca la varsta noastra nu conteaza atat dragostea cat adrenalina sau pentru unii , siguranta pe care o ai  alaturi de persoana de care esti indragostit/a , dar mai ales , e important sa ai cu cine sa-ti petreci timpul liber , cu cine sa mergi la cumparaturi , la petreceri ( sa nu-ti spuna prietenii ca esti singur/a tot timpul ) si pe urma sa ai cu cine sa te certi si cui sa dai papucii.

Sa nu uitam ca DRAGOSTEA SE ELIBEREAZA FARA RETETA,IAR DACA  APAR MANIFESTARI NEPLACUTE ADERSATI-VA INIMII !!

Partea a II-a : Noapte alba

Razvan ramase perplex.Isi punea intrebari incontinuu. “ De ce o fata atat de frumoasa m-a lasat sa stau la ea o noapte?Pe mine..un strain.Oare nu ii e teama? Stiam eu ca are ceva deosebit”. Nu mai avea cuvinte,ii spusese doar:

-Iti multumesc mult pentru gazduire.Promit ca maine dimineata voi merge in cautarea unui loc pentru urmatoarele zile in care voi sta aici.

-Stai linistit. Momentan profita de caldura oferita de casa mea ,spuse ea cu un zambet atat de dulce incat el ramase privind-o necontenit.

S-au indreptat spre canapeaua din sufragerie,realizand ca de cateva minute bune stateau in picioare in pragul usii, si s-au asezat, urmand un moment in care nu a rostit niciunul nici macar o farama de cuvant. Au stat si s-au privit neincetat. Dana,hipnotizata de ochii negri patrunzatori ai lui Razvan, il privea : ii privea chipul ,apoi buzele,care ii sopteau sa se apropie mai mult de el,sa il sarute. Dar nu,era constienta ca nu poate face asta..era un strain. Iar Razvan,o admira in totalitate,nu se putea opri asupra unui lucru,fiind orbit de frumusetea ei in intregime. Intrat in lumea lui, ii lua o mana calda si i-o saruta, apoi o cuprinse in brate,soptindu-i la ureche vorbe dulci, dupa care o saruta.O saruta cum nu mai saruta pe nimeni. Stia ca era deosebita de celelalte fete,dar nu putea sa i-o spuna, trebuia sa revina la realitate.

Dana se hotara sa sparga linistea, adresandu-i o intrebare :

–          Si.. cati ani ai ?

–          Implinesc luna aceasta 20 ani.Mai exact pe 23 decembrie,ii raspunse putin absent,fiind cu gandul inca la lumea lui.

–          Frumoasa varsta. Eu abia am implinit 18 ani in luna august.Presupun ca locuiesti in alta oras din moment ce ai spus ca iti cauti o gazda pentru zilele in care vei sta la Galati, nu ?

–          Da,am venit la Galati pentru  a lucra la un proiect de arhitectura. Locuiesc de fapt in Iasi.

–          Este unul dintre orasele mele preferate Iasul,dar nu l-am mai vizitat de mult timp deoarece nu am avut cu cine sa il vizitez.Prietenelor mele nu le place orasul si nu puteam sa plec de una singura.

–          Inteleg.Data viitoare cand vei vrea sa vii la Iasi , iti las numarul meu de telefon si ma contactezi. O sa te insotesc cu placere la o plimbare prin oras,spuse el incantat.

Deja isi inchipuia o plimbare prin oras cu ea,insotind-o mereu si povestindu-si cate in luna si in stele. Si ea,recunostea in adancul ei ca era foarte incantata de propunerea lui,fiind fericita de faptul ca ii dadea numarul de telefon,ceea c e ar fi insemnat o posibila a doua revedere.

–          Mersi pentru invitatie, o sa vin cu placere, acum ca stiu ca o sa am cu certitudine un amic la Iasi,afirma Dana entuziasmata.

–          Tu cu ce te ocupi? o intreba Razvan curios sa afle c

at mai multe despre ea,stiind ca nu are la dispozitie decat o noapte pentru aceasta.

–          Lucrez ca asistenta la un spital din Galati. Mi-a placut de mica tot ceea ce tine de medicina.

–          Deci daca ma voi imbolnavi pe parcursul sederii mele aici , voi sti la cine sa apelez, glumi Razvan.

–          Evident,ma gasesti la orice ora din zi sau din noapte,ii continua ea gluma, bineinteles in scopuri care imi vizeaza meseria.

Dupa cateva ore de povestit , soarele palid a inceput sa le lumineze camera,facandu-i sa isi dea seama ca au petrecut toata noaptea stand de vorba. Dar nu se simteau obositi. Isi transmiteau unul

altuia energia necesara pentru a continua cu inca o fraza.

Deodata se intristara amandoi. Stiau ca odata cu dimineata cei doi aveau sa isi ia ramas bun, Razvan plecand sa isi termine lucrul.