E doar o mutare

A venit timpul să îți faci bagajele și să pleci, nu în altă casă, ci doar să pleci.

                     Nu ai fost pregătit să pleci (cel puțin nu atât de devreme ) și nu ai avut timp să îți cauți o altă casă, un alt loc doar al tău oricât de mic ar părea pentru cei din jur, dar să fie locul în care te simți fericit oricând. Îți ștergi urmele de parfum de pe așternuturi, speli toate hainele, ștergi urmele pașilor din toată casa, muți piesele de mobilă, hipnotizezi pe oricine a locuit acolo pentru a-ți face uitate atât vocea, cât și comportamentul din decursul anilor petrecuți în acea casă.

                    De ce să rămână ceva acolo ? Doar pentru amintire? Nu cred că în momentul în care te decizi să te muți de undeva, are rost să lași amintiri ca hrană pentru suflet, crezi că îi vor face bine celui care se mută în locul tău? Poate că din cauza amintirilor tale, cei care se mută nu vor putea trăi, te-ai gândit la asta? Pentru că amintirile pot deveni un model de perfecțiune (sau nu), iar ei vor dori să îți urmeze exemplul, iar asta ar fi una dintre cele mai mari greșeli pe care le-ar putea face.

                  În altă ordine de idei, ar fi bine să arzi și hainele deoarece și ele sunt impregnate cu momente care te determină să rememorezi ce s-a întâmplat în casă, nu e bine să afle toată lumea ce s-a petrecut în locuința ta. Lasă sau aruncă tot ce credeai că e valoros până în momentul mutării, ia-ți doar mintea și corpul și pregătește-te pentru o nouă zonă, vecini noi, percepții noi, “amintiri” noi și în final, haine noi, pentru că trebuie să schimbi și exteriorul, nu poți să modifici doar interiorul.

Dacă e vreun gând legat de trecutul, lasă-l în casă și închide ușa cu cheia, de două ori dacă se poate. Schimbă încuietoarea. Cei care vin trebuie să aibă o casă nouă, frumoasă, fără modele bune sau rele, să își construiască propriile amintiri , fără lucrurile tale ca ajutor.