Azi e “cald si soare” ,asa cum sunt versurile melodiei celor de la Voltaj ,dar inima mea e trista.
Mi-e mult prea dor de prea multe. Mi-e dor de prietenul meu, de mama ( abia astept sa ajung si acasa), de vara , de zilele in care efectiv pierdeam vremea la seriale lenevind in pat, sau de cele pierdute stand pe o banca in parc asteptand apusul, de timpul petrecut cu prietenii alaturi de care puteam sa stau la povesti la nesfarsit, de zilele in care ma relaxam toata ziua plimbandu-ma cu rolele vara ,de zilele in care aveam mai putine grije si imi faceam mai putine probleme.
Dar timpul cu prietenii acum este mai limitat si totusi mult mai apreciat, ei sunt plecati in diferite parti ale tarii/lumii, daca reusesti sa vorbesti cu ei o data , de doua ori pe saptamana e ok ; parintii sunt in alt oras si ai momente in care iti e foarte dor de ei ,desi atunci cand stateai acasa parca te enerva uneori prezenta lor si multitudinea de intrebari care ti-o adresau incercand sa comunice cu tine, cand tu faceai orice in afara de a-i asculta.
Si cel mai greu e ca iubitul nu e aproape. Daca ar fi fost, dorul ar fi fost redus considerabil pentru ca aveai jumatatea de inima langa tine, dar nici ea nu poate fi .
Altfel nu ma pot bucura singura de soarele de afara.. cand nu poate fi soare si in inima mea.